Scrisoare deschisă
Imaginează-ți următoarea situație, înainte de Crăciun, la evenimentul caritabil pe care l-am organizat, auzindu-l pe Bob Rădulescu spunând: ”Gândiți-vă cum ar fi dacă lumea ar încerca să contribuie pe tot parcursul anului la fel de mult cât este dispusa să contribuie înainte de Crăciun”.
Chiar am putut să-mi imaginez cum lumea ar fi un loc mai bun daca fiecare dintre noi am face în fiecare luna cate puțin pentru comunitate.
Acum imaginează-ți că m-am întors către mulțime și l-am văzut în fata mea pe Raul, cel pentru care am avut ambiția să organizez acest eveniment cu convingerea că într-o seara putem să strângem cei 4000 € de care avea nevoie pentru că să cumpere și să instaleze o rampa în scara blocului în care locuiește. Avea mare nevoie de ea, pentru că părinții lui de mai bine de 30 de ani îl ridica cu propriile mâini până la etajul unu, cu scaunul lui cu tot. Părinții deja ajung să nu mai aibă puterea din tinerețe și să le fie foarte dificil să-l mai ridice.
Stiu că pare greu de crezut, dar în acea seara am reușit! Oamenii din comunitate s-au implicat și au pus mână de la mână pentru ca să se adune această sumă.
Greu de descris bucuria pe care Răul a manifestat-o. Exprimarea aceste bucurii sincere și pure m-a făcut să țin aproape de el pentru încă o perioadă de timp, iar aceasta perioadă de reapropiere mi-a dat ocazia să conștientizezi o nevoie extrem de prezentă și reală a persoanelor cu dizabilități.
Este nevoia de socializare.
Despre această nevoie vreau să iți vorbesc mai departe.
Nu am să-ți ascund faptul că toată aceasta înșiruire de evenimente m-a ajutat să conștientizeze și nevoia mea de a-mi aduce contribuția în lume. Te aștept cu mare drag alături de mine!
Pe Raul il cunosc de mai bine de 20 de ani. Ne-am intalnit pe vremea cand frecventa gradinita, in cadrul gradinitei Malteze. Pentru ca mi-a pasat si l-am ascultat, foarte curand am realizat prapastia dintre persoanele tipice si persoanele cu nevoi speciale. De atunci sufletul meu nu a mai avut liniste si mi-am pus toata energia in a gasi o modalitate prin care sa eliminam aceasta prapastie.
Am indraznit sa imi pese si sa ma reapropii, iar astfel s-a nascut aceasta minunata idee de a facilita si a sarbatori prietenia, indiferent de forma fizica in care salasluieste sufletul dornic de imprietenire.
Pentru ca pe parcursul acestor 20 de ani am pastrat o legatura constanta cu Gadinita Malteza, mi s-a parut mai mult decat firesc sa ma indrept inspre ea cu aceasta idee. Reprezentantii gradinitei au imbratisat-o cu entuziasm, si iata-ne colaborand pentru a o pune in practica. Cu siguranta avem nevoie si de tine!
Haide sa iti detaliez ideea, poate prea curajoasa pentru unii…
Ti-am spus ca am avut un moment de la care sufletul meu a inceput sa nu mai aiba liniste, iar nelinistea s-a transformat in entuziasm atunci cand cineva, la auzul nelinistii mele, mi-a spus:”Think Big!” Asa ca indraznesc sa-mi pese si sa visez ca putem sarbatori anual prietenia si ca vom putea strange fonduri pentru ca sa reducem prapastia bucatica cu bucatica.
Primul pas pe care vrem sa-l facem este sa realizam un parc de joaca inclusiv. Un loc in care de la mic la mare indiferent de abilitate sa ne putem simti bine impreuna. Un spatiu in care sa ne bucuram de ceea ce ne apropie si nu de ceea ce ne desparte.
De ce un loc de joaca incluziv? Pentru ca si cineva in scaun rulant sa se poata da pe leagan, sa se poata da pe tobogan sau sa aiba accesibilitate la ansamblurile de joaca. Sunt sigur ca ai observat lipsa accesibilitatii in parcuri pentru aceasta categorie de persoane. La fel sunt sigur ca ai observat lipsa persoanelor cu nevoi speciale in locurile de joaca. Asta se datoreaza faptului ca echipamentele nu sunt adaptate si nevoilor acestora. Ei bine, acest loc de joaca inclusiv va asigura acces si accesibilitate tuturor. O modalitate minunata de a incuraja imprietenirea si de a facilita socializarea.
In anul 2020 vom face acest pas, in 2021 vom face unul nou si tot asa. iar pas cu pas vom contribui pentru o lume mai buna.
Invata sa iti pese si nu sta deoparte!
Cu prietenie,